De ceva timp, nu mă mai stresez prea tare în legătură cu ce fac / zic persoanele din jurul meu. Astea îi privesc doar pe ei / ele și nu mă afectează pe mine, de cele mai multe ori, (aproape) deloc. Această atitudine se datorează faptului că nu mai am … așteptări… de la oameni. Sau am așteptări, dar de la un număr foarte, foarte mic de persoane.

De aceea, e destul de aiurea când cineva parcă insistă să ajung să am pretenții, pentru ca mai apoi să văd că nu se ridică deloc la înălțimea așteptărilor create… Poate sunt eu rea, dar chiar prefer să fiu surprinsă în mod plăcut, fiindcă evitarea dezamăgirilor, în acest fel, mi se pare o atitudine destul de sănătoasă pentru psihic.