,,DA, COPILE, AI VOIE!

• Să râzi tare, chiar dacă e 6 dimineața și restul Universului doarme.
• Să mergi desculț prin casă, prin pat, pe iarbă, în nisip, în vizită la prieteni, până-ți faci tălpile negre. Le spălăm!
• Să nu mănânci tot din farfurie, tu știi mai bine când ți s-a umplut stomacul.
• Să-mi spui ce vrei, când vrei, chiar dacă o să mă supere sau o să mă enerveze. Vreau să știu, nu să nu știu.
• Să stai în brațe. Nu ești prea mare, niciodată n-o să fii prea mare pentru brațele mele.
• Să ceri o poveste. Povești nu-s niciodată destule, nici pentru mine, și eu îs bătrână.

• Să întrebi de ce, de unde, cine, de ce, de ce, de o mie de ori dece . Chiar dacă n-o să știu să răspund de fiecare dată, promit să inventez explicații frumoase.
• Să te joci cu orice nu te rănește, chiar dacă nu-s tocmai jucării.
• Să mai ceri 5 minute. De dat în leagăn, de alergat pisica, de lenevit pe canapea. O să le primești negreșit, fac eu rost de ele de undeva. Curând o să te grăbești la grădi, la școală, la job, la întâlnire, la bancă, n-o să mai ai timp de nimic în tihnă.
• Să fii sincer. Nu trebuie (încă) să faci nimic din ce nu-ți place, să spui nimic din ce nu vrei, să primești lucruri pe care nu le vrei. Prea curând o să ți se umple viața de reguli, norme, de trebuie. Atunci va trebui să înveți diplomația. Acum fii tu.
• Să nu păstrezi ordinea. Nici eu nu o păstrez și sunt adult responsabil și nici n-am jucării câte ai tu. Uneori o să le strângem împreună, alteori o să le las așa, oricum o iei de la capăt dimineața. O casă ordonată mi se pare tristă, mă bucur c-ai venit tu la noi s-o colorezi.
• Să mergi pe iarbă în parc când aleea ți se pare plictisitoare. Da, e o metaforă asta, vreau să spun că nu doar calea pe care ți-o arată adulții e cea bună, uneori e bine să cauți singur, eu o să merg cu tine de mână pe unde vrei, câtă vreme acolo nu ne așteaptă crocodili flămânzi.
• Pentru că te iubesc cu totul, cu încăpățânare, curiozitate, nas murdar, vânătăi peste tot, sinceritate abruptă, toate lucrurile astea grozave pe care le-am avut și eu cândva, dar le-am pierdut sau le-am uitat pentru că uite, m-a obligat viața să mă fac mare, au dat regulile peste mine, am devenit conformistă, plictisită și plictisitoare.
• Dar tu ai voie, copile, măcar tu să ai voie!”

Frumos spus… și de ținut minte.