Acum 4 ani, pe când eram la liceu, nutrind some very ”great expectations”, am înființat acest blog – și iată că nu am renunțat la el, deși am avut și perioade de pauză, în care nu am mai scris.

Privind uneori, melancolică sau curioasă, articolele mele mai vechi, îmi dau seama că aici chiar sunt eu. Poate de aceea mi-ar fi destul de greu să fac blogul acesta să dispară – fiindcă nu am de gând să renunț la mine, oricât de necunoscută mi-aș părea câteodată.

Deci….La mulți ani, Felicity’s!